De ce fiecare dintre noi ar trebui să scrie?

Cea mai nedreaptă iluzie pe care conştiinţa de sine ne-o vinde este cea a individualităţii, că diferenţele dintre noi au o relevanţă în plan absolut, că suntem mai mult decât nuanţe în tabloul pestriţ ce surprinde povestea omului de la migraţia lui din Africa până în prezent. Cei bolnavi de trufie, surzi la teoriile determinismului social, ar putea să pretindă nu numai că aceste diferenţe sunt relevante, dar ele constituie rezultatul unor alegeri făcute conştient-independent de factorii de mediu.

Îi compătimesc pe cei care cad în astfel de capcane şi îi îndemn să facă doi paşi în spate şi să deschidă larg ochii: frumuseţea stă în tablou, nu există pete de culoare mai reuşite decât altele. Nu vă îndemn să scrieţi pentru că sunteţi speciali sau relevanţi, vă îndemn să scrieţi pentru că suntem spectaculoşi; conştiinţa de sine, accident voluptos al evoluţiei noastre, element fenotipic superior, naşte personalităţi modelate de zeii organicului în reţele complexe de neuroni legaţi prin sinapse. Scrisul-nemuritor, pe de altă parte, apare ca expresie a unor nevoi pur economice, dar este mai apoi folosit tocmai pentru a surprinde esenţa conştiinţelor supuse blestemelor organicului. Astfel, pentru prima dată în istorie, omul atinge nemurirea.

26 decembrie 2014

Advertisements